M1950-Face-ZoomViața în Nord ne schimbă… zic unii. Cei sinceri și neinvidioși vor spune că ne schim­ba în bine – suntem mai relaxați, mai odihniți, mai fericiți.

După cât timp însă devenim într-adevăr localnici? După câte luni sau câți ani ați în­ceput să considerați Nordul acesta ca fiind “acasă”? Simpla apartenență la grupul celor ce stau la coadă dimineața pe podu­ri­le din Otopeni și Băneasa ajută la crearea sentimentului de apartenență?

Când a fost momentul în care ați în­ceput să folosiți expresia “mă duc la mama în Oradea” (de exemplu) în locul celei tradiționale de “mă duc acasă”?

Cred că fiecare generație trece prin dilema aceasta, de voie, sau forțați. Migrația voluntară ne-a adus pe mulți aici, do­rind un trai mai bun într-un mediu civilizat. Câți oare dintre dum­neavoastră, cei ce citiți aceaste rânduri, ați co­pilărit în Nord? Cum era el în urmă cu 20 de ani? Ce speranțe și vise legate de “acasă” ați avut atunci? Care sunt valorile tradiționale ale Nordului pe care le vrem cultivate? Dar noutățile cum se pliază pe ele?

Oamenii folosesc locurile, le adaptează după ei înșiși, cel mai des. Rareori se în­tâmplă inversul.
Cât din Nordul nos­tru funcționează res­pec­tând natura? Câți nu ne-am dorit să locuim cât mai aproape de o pădure? Câți avem grijă reală de Nordul cel nou?

“Acasă” înseamnă mai mult decât o casă frumoasă cu gazon în curte și cel puțin o mașină elegantă în parcare. Câți avem că­suțe pentru păsări în copacii din curte? Dar hrană câți punem în ele? Ați găsit (dum­neavoastră sau pisica din dotare) recent vreun pui de pasăre dezorientat sau rănit? Ce ați făcut cu el? L-ați dus la veterinar sau a rămas cină pentru pisoi?

Exagerez? Nu, deloc nu o fac. Așa e normal să se întâmple. Dacă vrei să trăiești în natură și cu ea, mai trebuie făcute și chestii din as­tea. Că tot suntem a­casă, în Nord, unde sunt păduri și lacuri și păsări și broscuțe și câmpuri verzi pe care să ne odihnim ochii obosiți!

Ana Laura Popa
ana.laura.popa@gmail.com

No comments yet.

HAVE SOMETHING TO SAY?